Ce să fie, ce să fie?

Oare ce să fie?

Nu e nimic ieşit din comun din punct de vedere cercetăşesc, bineînţeles. Suntem doar noi, cercetaşi pasionaţi de ceea ce facem, oameni pentru care ziua de 22 februarie este o zi poate la fel de importantă ca şi ziua de naştere a fiecăruia în parte.

Ne pregătim de ceva vreme cu proiectul nostru pentru această zi. Proiectul se numeşte "I like scouting for..." şi este în engleza pentru că vrem să transmitem mesajele întregii lumi. Am scris fiecare ce am simtit când ne-am întrebat pentru ce ne place să "cercetăşim" şi astfel am adunat o serie de mesaje care propagate astăzi în lume să aducă un moment de linişte şi să pună un zambet pe buzele oricui. Am postat în avans pe Facebook poze cu fiecare din noi ţinând în mână un semn de întrebare desenat pe o foaie din cauză că aveam nevoie de un fir narativ pentru a pune în valoare deznodământul. Ce dorim să facem este să transmitem tuturor mesajele noastre de pace şi egalitate, fie că sunt români, fie că sunt străini, fie că sunt cercetaşi sau nu. 

Iar pentru cine nu ştie, 22 februarie este ziua fondatorului (Founder's Day), a tatălui mişcării cecetăşeşti, Robert Baden-Powell. Este o zi pe care o sărbatorim alături de prietenii noştri cercetaşi şi, astfel, contribuim cu înca puţin la dezvoltarea mişcării scout în lume.

Keep scouting! ("Continuaţi să cercetăşiţi!")
YiS,
Diana Pantea

Poze: Raluca Popescu (Omul cu ideea proiectului), Isa Tent

Ieşirea de iarnă la Cioclovina (3-6 ianuarie 2013)

Ieşirea de iarnă de la Cioclovina s-a dorit a fi o reeditare involuntară a filmului "The Hobbit: An Unexpected Journey".

Primul lucru şocant a fost că eram fix 15 oameni ca-n poveste. Nu aveam cai, dar am călătorit toşi (da, toţi 15) în duba magică a lui Gherman. Ajunsi la Cioclovina (Hobbiton) ne-am oprit la căsuţa din deal (Bag-End) unde ne-am instalat şi ne-am pus la masă ca-n film, de unde ne-am ridicat după vreo 6 ore (în fiecare zi). După un asemenea praznic cu ceapă, slană, pere din pivniţă şi metode tradiţionale de "împăcare" au urmat jocuri, multă muzică dar şi multe poveşti. Acest tip de masă a primit apoi numele de "Cina eterna" sau "Cina infinită". 

A doua zi am plecat toţi în călătorie. Am trecut râul şi am urcat prin vale spre Cioclovina Udă (peştera de troli) unde am explorat împrejurimile cu câteva frontale. Apoi ne-am îndreptat spre Cioclovina uscată (peştera de goblini) unde am găsit un drum fermecat (fosta exploatare de guano) şi o usa ferecată în interiorul muntelui. Scăpând cu viaţă am călătorit prin ceaţă (Misty Mountains), traversând curţile oamenilor înapoi acasă, unde am continuat cina eternă, jocurile (lui Gollum), cântarea şi poveştile.

A treia zi am mers pe vârful Tâfla să privim înspre Piatra Roşie şi pădurile din împrejurime (Mirkwood).  După multe obstacole, stânci şi ceaţă, bătăi cu zăpadă între Vlad, Cristi, Dani (Giant Stone Golems) şi restul companiei, am poposit la câteva explicaţii şi detalii despre daci şi romani (elfi şi orci), de bătăliile lor din zonă şi de aurul pierdut al dacilor (piticilor) ce rămâne păzit de dragonul local, Smaug. Vânaţi de goblini şi orci ne-am rostogolit ca nişte butoaie la vale prin zăpadă şi am ajuns la Rivendell unde Diana şi Raluca (elfii) ne aşteptau cu mâncare şi haine uscate. A urmat o sesiune de tir cu arcul coordonată de Gherman (elful-şef) pentru a pregăti piticii neîndemânatici de pericole viitoare. 

Între timp Consiliul s-a reunit şi astfel, eu (Gandalf), Raluca (Thorin), Mihaela (Saruman), Diana (Galadriel) şi elful şef Gherman (Elrond) i-au provocat pe cei doi tineri Vlad şi Cristi (Kili şi Fili) să producă focul magic în vatra de afară. A urmat depunerea de promisiune şi trecerea la ramura de vârstă seniori cu multe lacrimi (de la fumul focului magic). Vlad a ţinut un discurs memorabil, citez aici „Păcurar, căloi, dog”. S-a reluat apoi Cina eternă, s-a încins o sesiune de pingpong între Gandalf şi Elrond după care au intrat la masă şi restul piticilor. Jocurile au ţinut până spre dimineaţă când Compania lui Bilbo şi-a continuat drumul spre Călan (Mordor), Simeria (suburbie a Mordor-ului) şi peste munţi (the Misty Mountains of course) aşteptând cu nerăbdare partea a doua a filmului.

                                                         Poveste scrisă de Adi Radu.

Fotografii de serviciu: Marius Tărcatu, Raluca Popescu, Diana Pantea şi oricine altcineva a pus mâna pe aparate.