22 Februarie în Munţii Ciucaş

Ce înseamnă pentru voi ”cercetașii”? Care ar fi primele lucruri la care vă gândiți atunci când vine vorba despre cercetași?

Dacă mă întrebați pe mine, cercetașii reprezintă mult mai mult decât bine-cunoscutele eșarfe și pălării. Reprezintă grupuri bine închegate în care se împărtășesc idei și planuri, cunoștințe și sfaturi. De la cei mai mari la cei mai mici, așa cum bine este reprezentat de salutul cercetașilor. A fi cercetaș înseamnă să te implici în activități diverse care încurajează diversitatea și egalitatea și te îndeamnă să legi prietenii strânse.

Eu am fost formată în spiritul ecologist, prin prisma anilor petrecuți într-o asociație de turism, unde lunar realizam trasee montane, alături de acțiuni de ecologizare sau recondiționare a marcajelor turistice în diferite zone. Înțeleg ce înseamnă a fi cercetaș, chiar dacă nu am făcut parte din acest curent până acum. Învăț constat despre modul de desfășurare a cercetașilor, despre stilul de viață, despre însemne și legende ale cercetășiei. Săptămâna trecută a început celebrarea oficială a 100 de ani de la apariția cercetășiei în România, motiv pentru care vor fi activități și evenimente pe tot parcursul anului. Ziua de 22 februarie este foarte  importantă printre cercetași. Pe 22 februarie sarbatorim Ziua Mondiala a Cercetasiei, ziua de nastere a lordului Baden-Powell of Gilwell (22.02.1857), cel care a venit cu ideea de cercetaș. Când ai un moment așa de mare (o dată la 100 de ani serbezi 100 de ani  ) merită sărbătorit cum se cuvine. Așa că ne-am strâns o mână de prieteni și am plecat în Ciucaș, pentru două zile de relaxare, voie bună și zăpadă. Chiar dacă unii poate nu au vrut zăpadă, au găsit din belșug.

Escapada noastră debutează în Autogara Basarab, unde ne îmbarcăm în microbuzul spre Cheia. După vreo 3 ore ajungem la destinație, dezmorțindu-ne picioarele și echipându-ne pentru traseul ce avea să vină. Urma să parcurgem traseul prin pădure, urmând banda galbenă, către Cabana Muntele Roșu, unde ne-am și cazat în noaptea dintre sâmbătă spre duminică.

Revenind la traseu, acesta nu ar fi fost considerat greu, dacă nu ar fi fost atâta zăpadă. Până și celor mai bine echipați dintre noi le-au fost create probleme din cauza gheței formate sub stratul de zăpadă. Mai cu alunecuș, mai cu trânte în zăpadă, am ajuns în fața faimoasei pante din Ciucaș, care ne-a făcut pe toți să-i urăm ”numai bine”.  Pe drum am întâlnit grupuri de munțomani care știau bine regulile de mers pe munte: toată lumea salută pe toată lumea, chiar dacă se cunosc sau nu, se oferă informații cât mai clare legate de traseu, în cazul în care sunt solicitate.

După un traseu de complexitate medie și multe glume și povești spuse pe drum, ajungem la cabană, unde ne cazăm într-o cameră de 10 persoane (noi fiind 9) și ne echipăm pentru tura 2 din traseu: Cabana Muntele Roșu – Cabana Ciucaș – de unde știm sigur că ne vom întoarce seara. Așa că pe lângă parazăpezile, windstopper, bocanci, căciuli și mănuși, nu uităm stațiile de emisie-recepție și frontalele, care sunt vitale pentru un traseu pe timp de noapte. Nu prea ai cum să te descurci în pădure, iarna, fără lumină și cu teama de lupi sau orice alte animale.

Ceața și vântul nu ne-au permis să vedem mare lucru din peisaj, așa că eram atenți să prindem orice fracțiune de secundă de claritate. Ajunși la Cabana Ciucaș, mulțumim totuși vremii că a ținut cu noi și nu ne-a dat mult de furcă pe traseu. Contează mult pentru un turist să aibă vreme și condiții bune de desfășurare a activităților.

După bine-meritata pauză, pornim pe același traseu, către Muntele Roșu, în timp ce, treptat, noaptea se lăsa peste pădure. Așezați în monom și cu frontalele bine fixate pe cap, ne vedeam de drum în timp ce în fiecare dintre noi se desfășura un amalgam de senzații. Am aflat a doua zi cât de palpitant a fost pentru toată lumea să realizăm un traseu de noapte, în condiții de iarnă.

Seara am petrecut în acorduri de chitară, jucând DixIt și Saboteur până târziu în noapte. Când ai oameni frumoși lângă tine și te înconjoară o atmosferă extraordinară, timpul parcă zboară. Am adormit pe rând, în funcție de cum oboseala și-a spus cuvântul.

A doua zi ne-am trezit puși pe treabă. După câteva indicații teoretice legate de locația unui adăpost în zăpadă, modalități de a-l construi și variante în funcție de situațiile pe care le-ai putea întâlni, ne apucăm să construim un adăpost pentru două persoane. Bloc de zăpadă peste bloc de zăpadă, priveam cum se ridicau pereții adăpostului, chiar sub ochii noștri. Orice cercețaș trebuie să cunoască regulile de supraviețuire în condiții de iarnă, la munte. Așa că ne-au prins foarte bine atât sfaturile teoretice, cât și practica de care am avut parte pentru aproape două ore.

Am plecat de acasă să serbăm Ziua Mondială a Cercetășiei și am făcut asta prin activități interesante, utile și distractive. Am încheiat excursia cu acordarea în premieră a noilor eșarfe de centru – Centrul Universitar București (CUB), de care suntem cu toții foarte mândri și abia așteptăm să arătăm tuturor ce eșarfe deosebite avem noi.

Lucrurile încep să se contureze din ce în ce mai bine iar eu simt cum statutul de cercetaș nu face decât să îmi crească încrederea în mine și în capacitatea mea de a mă integra în noi grupuri, de unde cu siguranță am foarte multe de învățat.

Weekend-ul acesta noi am întărit credința potrivit căreia, indiferent de vreme, de condițiile de traseu, de dificultatea sarcinilor, suntem GATA ORICÂND pentru orice provocare! 

Articol scris de Flori Mihalache [ http://zigzagga.wordpress.com/2013/02/28/22-februarie-in-muntii-ciucas/ ]