Seniori pe continentul sud american

26 martie, 2015- ora 12 15- un grup de 4 cercetași se îmbarcă la bordul Trans-Atlanticului „mașina domnului tata lu’ Dani” urmând ca 7 ore mai târziu să acosteze pe țărmul Americii de Sud în localitatea Corbu a județului Harghita. Aici aveau să se întâlnească cu alți pelerini doritori de a afla o cultură nouă. După o scurtă acomodare cu clima potrivnică și amenajarea locului de  dormit, toți seniorii au fost invitați să cunoască populația băștinașă. Cu această ocazie am făcut cunoștință cu ritualurile ciudate ale locului- anumite cuvinte rostite trebuiau însoțite de semne specifice. Seara a continuat cu un alt ritual de cunoaștere, cu discuții și cântece pe ritmuri...latino.

A doua zi aveam sa răspundem unei mari provocări. După ce am aflat cum trebuie să ne structurăm activitățile, am plecat în sat pentru a împărtăși elevilor de liceu și generală “Cine suntem și de unde venim”. În echipe de câte doi am încercat să-i contaminăm pe cei cu care intram în contact cu zâmbete, voie bună, spirit de echipă și cunoștințe- toate acumulate prin joc. După o bine meritată pauză de masă și odihnă a venit rândul nostru, al cercetașilor pelerini să fim puși la încercarea de a dovedi că suntem o echipă. Am plecat într-o “călătorie” cu balonul, „călătorie” din care ne-am întors cu o listă ierarhizată a celor mai importante valori pentru echipa noastră. După cină ne-am luat bocancii în picioare, frontale și pelerine de am plecat pe Verticălărirea Corbului, traseu care tradus din limba băștinașilor înseamnă “drum vertical pe care mergi ca un cal”. Nici întunericul nopții, nici ceața, nici apa pârâului de sub picioare (sau din bocanci) nu ne-au împiedicat să ajungem la tabăra de campare nevătămați și în timp record, după cum băștinașii aveau să ne dezvăluie la sosire.

A treia zi am aflat cum sunt propuse și aprobate legile și care sunt problemele care intervin în acest proces. Pentru a înțelege mai bine, ne-am îmbrăcat în roluri diverse: parlamentari, cetățeni indiferenți, șefi de ONG-uri sau primari. La final am discutat ceea ce am făcut și am plecat fiecare cu o lecție învățată. După-amiaza am făcut cunoștință cu localnicii din Corbu. Am aflat obiceiuri, legende, regionalisme...adevărurile dintr-un colț de lume. Seara am cinat împreună, ca o mare familie unită, la lumina romanticelor gulguțe care aniversau Pământul. După acea oră de întuneric, reflectoarele s-au aprins, cortina s-a ridicat și a venit vremea stelelor din telenovele să-și joace rolul. Poveștile au continuat în noapte, în sunet de chitare sau în lumina poiurilor în flăcări.

În final, festivitatea de închidere a consemnat povestea campului, și i-a premiat pe toți pelerinii aventurieri... Și iata-ne ajunși și în ziua cea din urmă în care mirosul de “la revedere” se simte în aer, iar îmbrățișările călduroase sunt promisiunea unei viitoare aventuri.

Articol scris de Maria Prisecaru.

Mai multe poze găsiți pe pagina de facebook a Centrului Universitar București(aici)