AVENTURA în Valea lui Stan

 12 mai

Aparent această dată nu reprezintă nimic, dar pentru 7 cercetași a fost o zi de neuitat!
6 cercetași (Pamfi, State mic, Dana, Alexandra, Gerry și Bosti) au răspus fără ezitare -vorba vine- la propunerea lui Adi de a merge la munte, pe Valea lui Stan.






După a mea documentare, traseul părea o provocare destul de dificilă, în urmă căreia nu aveam să mă bucur prea mult de priveliște. Dar nu s-a dovedit așa!
Dimineața, când ne-am întâlnit în punctul de plecare, Adi a avut o surpriză pentru noi. Surpriza asta ne-a introdus în lumea plină de aventură a haiducilor care și-au trăit mare parte din viață în Valea lui Stan.

Pregătiți de tot, am pornit la drum. Ziua ne promitea nori și ploaie, doar că nu a știut că noi o avem pe Ra, Alexandra, care ne-a adus soarele tot traseul cu ale ei predicții și incantații.
Pozele nu au lipsit și nici micile provocări între haiduci. La final, echipa haiducitelor a câștigat, ultima probă fiind cea a înțelepciunii.
Nu știu cât de bine vă puteți imagina cum ne-am simțit, dar un lucru e cert, nu lăsați asemenea ocazii să treacă pe lângă voi!


//Articol scris de Ana-Maria Pamfile (Pamfi)

MOOT

Seniorilor le șade bine alături de alți seniori! Și cum mai bine decât alături de seniori din întreaga lume?

În perioada 25 iulie - 2 august se desfășoară în Islanda a 15 ediție a World Scout Moot și seniori și voluntari adulți din CUB și alte centre locale din țară reprezintă cu mândrie și entuziasm România la eveniment.

Evenimentul se adresează tinerilor cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani și este organizat de către Organizația Mondială a Mișcării Scout/World Organization of the Scout Movement (OMMS/WOSM) o dată la 4 ani.

Participanții și staff-ul din Romania iau deja parte la activități diverse și multe aventuri (workshop-uri, provocări, activități în aer liber, discuții, activități culturale și cu siguranță nelipsitele focuri de tabără), în diferite zone ale Islandei (în capitală - Reykjavík. unde a avut loc ceremonia de deschidere, pe coasta de sud a Islandei, unde au acum activitățile, și la centrul Scout Úlfljótsvatn, unde va avea loc ceremonia de închidere).

Momentan îi lăsăm pe participanți să se bucure de experiențe minunate și vom reveni cu siguranță cu mai multe impresii după ce se vor întoarce de acolo!

Până atunci, fiți gata!

//Articol scris de Sabina Mîrț

8 tendințe în sezonul vară-toamnă 2017

Sezonul de campuri a început deja pentru o parte din centrele locale ale ONCR, dar pentru cei care nu au apucat încă să se documenteze legat de tendințele acestui an, Centrul Universitar București a făcut un scurt rezumat.

Știm cu toții că se apropie un eveniment major în lumea cercetășească, RoJAM 2.0 17, unde aproximativ 1800 de cercetași vor fi cu ochii pe tine 24 de ore din 24 și nu ai vrea să nu te aliniezi cu tendințele.

Photo credit: brookscl via Visualhunt / CC BY-ND 

1. Încălțăminte înaltă

Nu, nu ne referim la pantofi cu toc sau platforme, ci la faimoșii bocanci care oferă suport adecvat gleznei în timpul traseelor montane. Sezonul acesta cercetașii au fost foarte permisivi cu privire la culori, dar cu toții recomandă o pereche de bocanci rezistenți la apă și cu o talpă bună, ajutându-te astfel să te bucuri de hike fără surprize.

2. Jeans are so out!

Dacă tot am vorbit de hike, sezonul acesta blugul a dispărut din toate prezentările marilor centre locale. Cercetașii propun pantaloni speciali de munte, pantaloni de sport sau chiar colanți. Lasând pielea să respire, având capacitatea să se usuce mai rapid în cazul în care vă intersectați cu un norișor de ploaie, aceste piese sunt perfecte pentru un hike perfect.

3. Ploaia

Ca în fiecare sezon, ploaia este nelipsită de pe podiumuri, precipitațiile putând fi prezente la munte oricând, de aceea o pelerină bună este salvarea oricărui aventurier aflat pe poteci prin pădure sau în camp la activități. Se recomandă pelerinele ușoare dar mai rezistente decât cele pe care le vedeți la festivalurile de muzică, oferite gratuit de organizatori.

4. Fleece

La munte vremea este capricioasă, iar pentru momentele în care mercurul va scădea în termometre, fleece este cuvântul cheie. Suntem siguri că îl recunoașteți, el este folosit în polarele care vă vor ține de cald în serile lungi și pline de muzică în jurul focului, dar și în nopțile în care sacul de dormit de vară s-ar putea să nu facă față pe vârful muntelui.

5. Pălării

Soarele este cel mai bun prieten al cercetașului dar poate fi și un inamic, dacă nu ne protejăm cum trebuie, de aceea, toți cercetașii fashion trebuie să poarte pălării în sezonul vară-toamnă 2017. Fie că vă plac pălăriile de paie, șepcile simple sau ornamentate cu pin-uri, colorate sau monocrome, important este să purtați una de fiecare dată când sunteți în bătaia razelor solare.

6. Bronzul

Photo credit: JustinBurger via Visualhunt / CC BY-NC-ND

Nu știu dacă ați aflat, dar pielea roșie, arsă de soare, nu mai este la modă de mult timp. Se poartă bronzul frumos și o piele sănătoasă și protejată. Cremele solare și hainele de bumbac subțire sau in sunt prezente în toate colecțiile centrelor locale.

7. Rucsacul bine făcut

Un rucsac bine făcut este unul care cuprinde tot ce avem nevoie în camp și care are greutatea bine distribuită, astfel încât spatele nostru să fie protejat. Dacă în anii anteriori obișnuiam să vedem destule persoane care nu erau atente la chingile rucsacurilor și le lăsau așa cum erau când le-au cumpărat, sezonul acesta cercetașii sunt foarte fermi: toate chingile trebuie să fie bine strânse, astfel încât rucsacul să stea perfect în spatele celui care îl poartă.

8. Greenery

Ultima, dar nu cea din urmă tendință a acestui sezon pe care o prezentăm este Greenery, culoarea anului 2017. În timpul campurilor și explorărilor voastre cercetășești, o să observați foarte des această culoare: este în toată natura care vă înconjoară, de aceea voi trebuie să o ajutați să rămână așa. Nu lăsați gunoaie în urma voastră, nu aprindeți focuri decât în zone special amenajate, reciclați pe cât posibil și, mai ales, luați cu voi acasă o parte din suflul naturii și inspirați-i și pe alții să o protejeze.

Abia așteptăm să ne vedem la Cristian, echipați conform ultimelor tendințe din moda cercetășească!

________________
Îi mulțumim Codruței Hocman care ne-a inspirat prin proiectul său de licență: „Uniforma de cercetaș, realizat sub coordonarea doamnei Conf. Univ. Dr. Ioana Sanda Avram, cât și Mădălinei Panainte și lui Micut-Istrate Ilie pentru fotografie și editare

Prima Evadare 2017

Surprizele vin câteodată cu provocări, iar provocările vin mai mereu cu surprize. De data aceasta, provocarea a fost ”Prima Evadare”, un eveniment drag nouă și celor peste 1000 de participanți. Organizatorii au făcut tot ce au putut ca să asigure cele mai bune condiții de concurs, dar totul a devenit un succes doar cu ajutorul sutelor de voluntari entuziaști. Și, pentru că vorbele unui astfel voluntar fac cât 1000 de fotografii (sau cam așa se spune), îi lăsăm pe ei să vă convingă:

”Din punct de vedere al organizatorilor, cred că s-au atins toate punctele importante. Nu știu cum ar putea fi creat mai mult entuziasm în rândul potențialilor participanți.” - Dorin

”Este o experiență ce merită retrăită!” - Alex S

Entuziasmul voluntarilor se naște din dorința de a înfrunta provocările ce apar pe parcurs și nu oricum, ci împreună. O legendă cercetășească spune că provocările se sperie și se fac mai mici în prezența santinelelor cercetășești. „Împreună” este un cuvânt căruia îi este drag de oameni și ai noștri seniori i se alătură în dorința de a atrage cât mai multe persoane interesate de această aventură:

”A fost o ocazie bună să învăț, la un nivel micuț, ce înseamnă coordonarea unui eveniment, cât de greu este să îi faci pe oameni să vină, să se organizeze.” - Mircea U

Tocmai de aceea, cu aceeași însuflețire care i-a ghidat și în timpul evenimentului, își fac deja planuri pentru anul următor:

”Organizarea zilei de concurs nu mai prezintă prea multe surprize după atâția ani de voluntariat. Importantă în momentul ăsta este interacțiunea dintre oameni și cum petreci timpul dinainte de concurs.” - organizator Prima Evadare

Seniorii noștri își continuă dezvoltarea ca cercetași, dar mai ales ca oameni implicați în societate, cu surprize, provocări și toate cele. Plăcute sau neplăcute, ele trebuie tratate ca ceea ce sunt: minunate oportunități de creștere și învățare.

Împreună suntem „Gata oricând!” să învățăm și să acționăm.

//Articol scris de Andrada Crăciun 

Mai multe imagini pe pagina de Facebook a Centrului Universitar București

Acesta este un titlu

  Anul 2016, cu bune sau cu rele, așa cum a sosit se duce. Și cum stă la ușă pregătit de plecare, ne-am uitat înapoi împreună la el, ca să înțelegem ce e de înțeles, să învățăm ce e de învățat, să ne amintim, să ne asumăm și nu în ultimul rând, să pășim hotărâți și cu zâmbetul pe buze în anul următor. Cuvintele și propozițiile ce urmează reprezintă o amalgamare a răspunsurilor primite...sperăm că una interesantă.

  Ca în toți anii, așa cum le stă bine cercetașilor, am umblat mult împreună. De departe însă, titlul pentru cea mai frumoasă dintre hoinăreli pare să revină Campului de Centru Local. Nici nu ne miră, cum să nu-ți amintești cu drag peisajele din Făgăraș și dulceața de afine la foc de tabără? Bineînțeles, părerile nu sunt unanime. Unele voci laudă SNIS-ul cu ale sale hike-uri prin omăt, în timp ce alții își amintesc cu entuziasm de DACub - deschiderea de an a centrului local și de un anume topor din această ecuație. Asta nu înseamnă că nu au fost menționate și alte evenimente, precum București Quest, Festivalul Luminii, lansarea RoJam ori campurile naționale de lupișori și temerari.

  Și unde nu reușești să ajungi fizic, ajungi cu gândul și rămâi acolo. Cam așa se face că aceleași evenimente ocupă primele poziții și în topul celor la care membrii CUB și-ar fi dorit să ajungă.  Mulți și-ar fi dorit să ajungă la Campul de centru local ori la SNIS,în timp ce alții au rămas cu gândul la Academia de Lideri și Stagiul Național de Pedagogie,  Prima Evadare ori Cina de Crăciun. Din fericire 2017 e după colț, plin de oportunități pentru experiențe noi.

  Ce e mai impresionant chiar decât toate locurile prin care am apucat sau nu să hoinărim împreună sunt toate bunătățile pe care le-a mâncat lumea prin campuri. Sincer așteptam să auzim mărci de conserve și zacuscă, poate o fasole cu ciolan și pâine pe băț dar dacă n-am ști mai bine, am suspecta sincer că oamenii noștri au mâncat la restaurante, nu la ușa cortului.  Ca să enumerăm doar câteva din felurile care ne-au captat atenția: tochitură, escalop de porc în sos alb, pizza, gogoși cu dovleac și tort. Probabil în ritmul acesta, în anii viitori vom putea măsura mărimea centrului local pe baza greutății cumulate a membrilor săi.  Mulțumiri speciale lui Andrei Dobre, laitmotivul răspunsurilor legate de mâncare. Sau mai pe scurt: „Ce ai mâncat bun în camp?” „Tot ce a gătit Andrei”. Chapeau maestre!

  În mod clar nimeni nu ar schimba meniurile, dar am întrebat lumea ce ar face diferit dacă ar putea schimba ceva din activitatea lor de anul acesta. În cuvinte diferite fiecare a expus idei similare: mai mult timp, mai multă implicare, mai multă prezență, mai multă structură.

  A fost un an la fel de bun ca oricare altul pentru tras învățături și vă împărtășim și vouă câteva dintre cele mai interesante:

„Mereu mai ai de invățat, chiar dacă ai impresia că le știi pe toate.”- Ana Pamfile

„Poți face lucruri faine doar cu voință și motivație”- Andrei Dobre

„Fiecare persoană are alte priorități și e greu să reușești să iți împarți timpul pentru toate” - Mira Chirilov

„Viaţa e prea frumoasă ca să păstrezi supărarea şi că un zâmbet şi o îmbrăţişare fac mai mult decât mii de cuvinte!”- Sabina Mîrț

„Orice lucru care nevoie de un motoraș care sa îl pună în mișcare” – Mihaela Ciobanu

„Exista 2 tipuri de oameni: oameni care doresc cat mai puțină implicare și oameni care vor să coordoneze.” - Marius Fărcășanu

  În ciuda a tot ce s-ar putea zice despre anul pe care îl lăsăm în urmă, toți am găsit ceva bun de luat cu noi: povești, prietenii, planuri și idei, motivație, experiență de lucru și chiar energie.

Încheiem 2016 cu speranța că toate bunele și mai puțin bunele care s-au trecut, ne-au călit, ne-au făcut mai înțelepți și mai gata ca oricând.

  Iar tu de acolo, 2017! Păzea că venim cu aspirații mari! Pentru anul viitor nu vom renunța la nimic, indiferent cât de imposibil pare. Vom fi mai buni, mai rapizi, mai puternici, cu putere de muncă și spor, pregătiți să facem mai multe fapte bune și perfect capabili să ne coasem singuri badge-urile primite. Acestea sunt dorințele noastre pentru noi dar și pentru voi, cei care citiți. Mult noroc și la mulți ani!

//Contribuții: Miler Cristian, Ana Pamfi, Andrei, Anamaria M., Andrada Crăciun, Mira, Anca Busuioc, Super G, Sabina Mîrţ, Mihaela, Hocman Codruța, Dumitru Ana-Gabriela, Adrian, Popescu Paul-Gabriel, Marius Fărcășanu, Mirciula

Articol scris de Ștefania Sahanschi

Weekend departe de casă

   Și uite așa, la scurt timp după ce m-am alăturat cercetașilor de la CUB,  a avut loc și prima excursie.

    Într-o friguroasă după amiază de vineri am ajuns la Băneasa (înca nu știu de ce ne-am întâlnit tocmai acolo) ca să pornim la drum. Din cei 5 oameni care plecam la Sâmbata, am rămas 4, pentru că Eugen, daa, acel Eugen cu mașina care trebuia să ne ducă până la cabană, nu a mai venit. Dar ne-a lăsat mașina lui și așa a început aventura weekend-ului nostru.

    Am plecat pe la 17:30 din București și am ajuns la „parcare” pe la 23:00. De acolo am luat-o la pas înspre cabana Valea Sâmbetei. Era frig, gheță, întuneric, dar nimic din toate astea nu ne-a putut opri din drumul nostru. Până să vedem luminile de la cabană am început să simt miros de mâncare, iar Adi mi-a spus că am halucinații. Foarte posibil, nu zic nu, îmi era destul de foame și nu cred că eram singura. Într-un final am ajuns și la „căldură” (doar prima senzație a fost de căldură, după...). Cei din Alba Iulia erau deja ajunși și se pregăteau de culcare. Ne-am alăturat și noi mai târziu, dar nu înainte să ne luăm câte un ceai pe care l-am băut lângă sobă, in sala de mese.

    Prima noapte a fost super frig. Aveam o sobiță care nu prea coopera cu noi și nici sacii de dormit nu îi luasem, mai puțin Octavia care nu prea a avut probleme.

    Ziua de sâmbătă a fost genială! Dimineață ne-am întalnit cu cei din Alba, am mâncat împreună și am stabilit să urcăm până pe Fereastra Mare. În jur de 11:30 – 12:00 am pornit la drum, îmbrăcați gros, echipați corespunzător și dornici de aventură.  Am urmat traseul marcat cu triunghi roșu. La scurt timp de la plecare am făcut o mică pauză ca să mai dăm jos din multele straturi de haine și să ne luam ochelarii de soare pentru că vremea a fost de partea noastră.

     Încet, încet am urcat pâna la niște pietre mari, unde ne-am oprit ca să mâncăm și să bem. Fiecare avea câte ceva bun, inclusiv niște alune „Royale” pe care le avea Tudor din Alba. ( Eu când am auzit că le zice Royal m-am gândit la Royal canin). După pauza de masă și de poze ne-am continuat drumul, care încă era ușor.

     Înainte de a ne aventura pe cea mai grea parte a traseului ne-am oprit la o stâncă pe care ne-am urcat cu toții, mai puțin Ioana, care ne-a făcut poze.

     Panta cea grea ne-a luat mai mult timp decât am crezut, dar cel mai important este că am reușit să ajungem toți sus. Priveliștea era „WOW”! Am poposit acolo ceva timp, ne-am odihnit, am mâncat și am făcut poze îmbracați... sau nu. O parte din cerce au mai urcat ca să vadă vârful Moldoveanu, iar când s-au întors am pornit înspre cabană. Panta cea grea a fost floare la ureche pentru ca ne-am dat ca pe tobogan.

     Ne-am întors mult mai repede decât am estimat. Rupți de oboseală ne-am așezat la masă unde am mâncat, am băut și am cântat împreună cu Adi. În a doua seară eu m-am ocupat de foc. A fost destul de greu. L-am resuscitat de câteva ori, dar a rezistat până pe la vreo 2-3 noaptea. Ce să-i faci?

Duminică dimineața a fost o zi tristuță pentru mine. Am cunoscut oameni faini și știam că o să ne despărțim, dar am rămas cu amintiri frumoase de care am să-mi amintesc mereu cu cea mai mare plăcere.

     Am coborât pe ploaie până la mașini unde ne-am luat rămas bun și a rămas să ne vedem data viitoare.  Mașina  lui Eugen a fost mereu ok (doar mesajul ăsta l-a primit de la noi), iar noi am ajuns cu bine acasă.

//Articol scris de Ana Maria Pamfile

Găsiți mai multe imagini aici, pe pagina de Facebook a Centrului Universitar București.

Drumul Seniorilor – Roverway 2016

Tu unde erai la începutul lui August? Mulți dintre noi am fost, cu gândul cel puțin, în Franța unde se desfășura în acea perioadă unul dintre cele mai mari evenimente din Europa pentru seniori. Printre cei 5000 de participanți s-a aflat și un contingent românesc, din care au făcut parte și colegii noștri Roxana Crăciun și Cristi Stavarache:


1. Pe scurt, ce e Roverway?
R: Este un eveniment dedicat tinerilor între 16 și 24 de ani, din Europa, dar este deschis și înscrierilor unor grupuri de pe alte continente. La Roverway poți să-ți descoperi inspirația, să-ți augumentezi forța de muncă și să-ți faci prieteni din toate țările, oameni care vor mai mult, care vor să devina un motor al schimbării.

C: Este un eveniment din care pleci cu multe legături noi, cu multe informaţii noi şi cu multă inspiraţie şi motivaţie să-ţi urmezi calea.

2. Cum se desfășoară?

R: Evenimentul a durat 11 zile fiind împărțit în două: în prima parte, cei 5000 de seniori au fost împrăștiați pe teritoriul francez, descoperind cultura și tradițiile locurilor, ajutând comunitățile în diferite proiecte, învățând tehnici noi, cum ar fi navigația și multe altele. În ultimele 5 zile, ne-am reunit pe domeniul Jambville, unde am format un orășel, dacă nu aveai harta la tine, era cam greu să te orientezi!

C: Fiecare Roverway are un organizator diferit. Anul acesta a fost rândul cercetaşilor francezi. Aceştia au ales ca anul acesta să avem un eveniment cu campuri regionale (denumite de către aceştia rute) şi un camp naţional (campul central). Pe scurt, jumătate din perioada acestui eveniment, cei 5000 de participanţi au fost împrăştiaţi prin diferite oraşe şi regiuni din Franţa, iar apoi ne-am strâns cu toţii în Jambville. Toată aventura a durat 11 zile.


3. Ce te-a atras sau te-a convins să participi la Roverway?

R: Este puțin mai complex, am auzit de eveniment acum 2 ani, iar poveștile despre edițiile anterioare m-au convins că trebuie să particip și eu. Între timp, lucrurile s-au schimbat puțin, n-am mai vrut sa fiu simplu participant, voiam să mă implic mai mult, iar European Route s-a mulat perfect pe această dorință a mea: am fost și participant și facilitator în același camp, reușind să susțin un atelier pentru seniori din Jambville, împreună cu o echipă minunată.

C: Ruta noastra a fost una specială. A fost destinată foştilor participanţi a evenimentelor Agora şi YESS din anii trecuţi. De ce? Pentru că cu toţii am fost facilitatori de ateliere în momentul în care am ajuns în Campul Central, în Jambville. În cadrul acestor ateliere au fost abordate teme ce s-au discutat intens în cadrul evenimentelor mai sus menţionate. Mi s-a părut o oportunitate extrem de bună pentru a pune în practică tot ce am învăţat în ultimii ani şi pentru a motiva şi a oferi şi altor tineri informaţiile care mi-au fost oferite.

4. Care a fost activitatea sau evenimentul tau preferat?

R: Toată experiența a fost activitatea mea preferată. Nu aș putea alege doar un singur moment, pentru că toate s-au împletit frumos, reușind să ducă la un rezultat final extraordinar.

C: Nu pot să aleg un moment specific. Mi-a placut foarte mult cum s-a desfăşurat ruta noastră şi în acelaşi timp mi-a placut foarte mult să văd cum atelierul nostru ia viaţă.


5. Au fost și momente dificile?

R: Da. Am avut momente în care aveam idei diferite în cadrul echipei cu care am lucrat pentru atelier, dar am reușit să ajungem la un consens prin discuții iar totul s-a transformat într-o lecție. De asemenea, a fost destul de dificil când a trebuit sa anulăm unul din ateliere, pentru că participanții erau mult prea obosiți și plictisiți să-și mai dorească să vină la ateliere și plecau cu toții înspre corturi .

C: Da. Momentul în care nu găseam inspiraţie pentru o parte din atelier şi momentul în care primul grup de participanţi la atelier era aşa adormit încât nu parea interesat deloc.


6. E important un asemenea eveniment în dezvoltarea unui senior?

R: Bineînțeles! Ajungi să cunoști foarte multe despre cum decurg lucrurile în alte țări, cum se dezvoltă seniorii la ei și ce proiecte fac, iar asta poate fi o sursă de inspirație pentru viitoarele activități din România. De asemenea, ai timp să te descoperi pe tine, să înțelegi de ce faci ceea ce faci, de ce ai ales să rămâi cercetaș implicat după ce mare parte din cei pe care i-ai cunoscut la început au renunțat deja.

C: Din punctul meu de vedere, da. Am avut ocazia să reflectez foarte mult asupra mea şi asupra lucrurilor pe care le facem şi de ce le facem. Este foarte important să faci asta şi să te cunoşti. Să ştii unde te aflii înainte să porneşti la drum şi în ce direcţie vrei să te îndrepţi. Pe lângă acest lucru, înveţi foarte multe despre cum se dezvoltă seniorii în alte ţări, iar acest lucru poate fi o sursă foarte bună de inspiraţie.


7. Ce simți că ai învățat din experiența Roverway 2016 și ce crezi că ai putea da mai departe din aceste învățături către alți cercetași?

R: Am învățat să creez un atelier pentru seniori de la 0, să-i aleg scopul și să construiesc în jurul lui până am ceva palpabil și mi-ar plăcea să împart aceste lucruri cu cercetașii de la noi, întâi la nivel local și după național.

C: Îmi doresc foarte mult să dau mai departe toate momentele de reflexie, cât şi tot procesul de a crea un atelier de la 0. O să încerc să facilitez şi atelierul pe care l-am creat pentru Jambville pentru seniorii de la noi. Sunt foarte curios de rezultate.


8. Daca ar fi să descrii toată experiența într-un cuvânt,care ar fi cuvântul?

R: Cunoaștere

C: Inspiraţie

//interviu realizat de Stefania Sahanschi