În dimineața zilei de 28 noiembrie 2013, un CUB fără vreo trei laturi se
îndrepta somnoros dar și nerăbdător spre autocarul care avea sa ne ducă la Alba
Iulia. Regulile erau foarte stricte și scrise cu litere de o șchioapă: nu aveam
voie să mâncăm, să mestecăm gumă și nici să vorbim prea tare, așadar, din
această cauză, în majoritatea timpului am dormit.
Ajunși in Alba Iulia, orașul ne-a întâmpinat cu răceala caracteristică
anotimpului dar cu căldura miilor de amintiri. Cu rucsacii în spinare, ținând
cubul cu schimbul, am plecat spre Colegiul Horea Cloșca și Crișan a cărui sală
de sport ne-a găzduit pe parcursul întregului camp.
Și cum cine se scoală de dimineață… nu găsește pe nimeni cunoscut, am fost
primii cercetași seniori care am ajuns. Am înghețat în sala goală, dar am avut și
plăcerea de a-i vedea pe toți cei care vin. Îmbrățișări și strigăte, zâmbete și
bucurie, toate ne-au învăluit odată ce am reîntâlnit prieteni vechi, oameni
dragi și nu numai, o mulțime diversă și veselă de cercetași.
Seara am plecat cu toții spre cetate pentru deschiderea oficială a Festivalului
Național Unitate și Prietenie, ediția a 16-a. Comparându-l cu frigul care ne
înconjura acum, temperatura amiezii care ne-a întâmpinat putea fi considerată
căldură, dar ce mai conta dacă steagurile centrelor locale erau mai frumos
animate în vânt?! Am cântat imnul UP-ului, ne-am jucat și am strigat din tot
sufletul “Latură la a 3-a” când numele
centrului nostru a fost strigat de organizatori și apoi am plecat încetișor
spre sală.
Prima noapte a fost una friguroasă și la propriu și la figurat! Din cauza
faptului că nu sosiseră toți cercetașii, căldura din sală nu a fost prea mare,
iar atmosfera nu a fost completă. Dimineață ni s-au alăturat și celelate laturi
ale CUB-ului, cei mai conștiincioși dintre noi, care s-au chinuit cu parțiale, cursuri
și serviciu.
Vineri am fost HaiHui prin Alba Iulia. Împărțiți în patrule mixte, cu
harta-n mâinile degerate, am pornit spre rezolvarea provocărilor: am colindat
cetatea-n lung și-n lat pentru a afla mai multe despre istoria acesteia, toată
dimineața. După-amiaza a fost rezervată întoarcerii la spiritul ludic. Fie ca
am dansat sau am jucat gașca, am cântat (fals) sau am făcut nod la eșarfă, buna
dispoziție nu a lipsit.
Seara ne-a adus Târgul Centrelor Locale unde fiecare centru a trebui să-și
prezinte actitățile din anul 2013, planurile de viitor și orice altceva
reprezentativ. Noi ne-am gândit să împărțim cuburi intens colorate celor
interesați. Ca bonus, a fost împărtășită și modalitatea de construcție a lor.
Am avut și baloane pe care erau scrise: replici din campuri, proiecte de viitor
sau citate memorabile ale clasicilor din CUB, toate purtate de mascota noastră
prietenoasă, Balonozaurus Cubis. Ne-am plimbat pe la celelalte centre locale,
am mâncat tot ce ne-au oferit, am luat tot ceea ce era gratis și bine înțeles
am aflat povești și proiecte de viitor. După ce târgul s-a sfârșit, am avut
parte de un moment special, un nou membru a fost primit oficial sub latura
protectoare a CUB-ului, primind
Programul de seară a inclus multe corzi rupte de chitară și cântece din toți
plămânii cercetașilor sănătoși. Cănile cu ceai și cafea aburinde ne-au încălzit
după tot frigul de peste zi, iar atmosfera a fost una de unitate și prietenie.
Ziua de sâmbătă a adus cu ea ateliere. Fie că a fost vorba despre “Aventură
fără risc”, “Debate”, “Echipa clădire” sau excursii fiecare cub-ist a
experimentat diferit această zi a UP-ului, o zi în care am învățat lucruri noi
și am atașat o nouă filă în istoria dezvoltării noastre ca cercetași, dar mai
ales ca persoane.
Seara ne-am pus căciulițe și fulare tricolore și am plecat din nou spre cetate.
De data aceasta aveam să desenăm o inimă din oameni și torțe, o inimă
tricoloră. Problemele nu au încetat să apară: fie că flacăra era prea mov în
loc să fie roșie, fie că era prea mică sau că fitilul ardea prea repede. Dar ce
mai conta când, înghețați cum eram, puteam fi admirați de o mulțime de alba
iulieni și de un OZN care ne făcea poze?! Am făcut un tur cu torțele și ne-am
luat răms bun de la cetate. Seara, de asemenea am avut parte de cântec și de
voie bună, de acestă dată asigurate de cercetașii CUB-ului: Adi la chitara și
voce, Cristi la voce și animație. Atmosfera a fost una incendiară (…chiar dacă
în sală nu era prea cald). Miley Cyrus cu siguranță ar fi fost invidioasă.
În dimineața zilei de 1 Decembrie am fost români adevărați și ne-am deșteptat
din somnul cel de… vise plin pe la orele prânzului. După multe negocieri și
dezbateri am reușit să ne facem bagajele și să pornim spre Erol (fie-i numele
laudat, ca bine am mai mâncat). Am luat masa 2 în 1- mic dejun și prânz, apoi
am plecat grăbiți la auto-gară. Aici, surpriză! După ce făcusem rezervare și
achitasem și jumătate din sumă am aflat că nu mai sunt locuri. După cercetări minuțioase
am primit câteva locuri în tot autocarul și vreo două pe jos.. că doar eram
cercetași, nu?
Am ajuns acasă cu amintirea unor clipe pe care numai Alzheimerul ni le mai
poate șterge, cu căldura multiplelor îmbrătișări diabetice și cu dorința de a
ne întoarce la UP.
“Acolo unde e iubire
Acolo unde-i prietenie
Acolo unde e natură”
Acolo… a fost CUB
Mail multe fotografii pe pagina de facebook a Centrului Universitar București: aici
<<Articol scris de Maria Prisecaru>>
