Am fost și noi la
Cozia! Care noi? Noi CUB! Câți CUBI?Destui! Câtă, frunză, iarbă și laturi are
un CUB. Hai să nu ne oprim în detalii de
organizare, dacă vreți detalii, vă fac legătura cu Anca Tofan. Eu nu-s cu chestiile tehnice, eu sunt cu
partea spirituală! Eu am simțit! Am simțit că în sufletul lor, toți membri CUB
ar fi fost cu noi, dacă nu aveau alte angajamente.
După cum bine
știți, sau poate nu, noi CUBanezii suntem frați de cruce cu albanezii. În timp
(anul trecut) a răsărit această idee de peripeție împărtășită. Anul trecut ne-am plimbat împreună în Retezat. Anul ăsta,s-a vorbit și s-a
hotărât să ne vedem la jumătatea drumului și să urcăm pe cărări strămoșești
spre Cozia.
Dimineața devreme,
ne-am pornit care din ce parte, spre gara Militari. Ne-am urcat pe autobuz și
duși am fost spre Călimănești. Nu vă zic oră, cost, câți eram. Eu sunt poet, vă
rog! Nu din ăstea. Eu pot să vă povestesc cât de bacoviană a fost ploaia care
ne-a însoțit tot drumul până la destinație.
Da, ploaia! Din fericire pentru această narațiune, ploaia a luat sfârșit până
să ajungem noi.
Ne-am adunat apoi
cu toții la cel mai evident obiectiv din zona Cozia: OMV-ul de pe Valea
Oltului. Ce credeați? Aici, ne-am oprit cu toții, am rupt pâine împreună și am
băut, care o cafea, care un ceai. Cu
burțile pline, ne-am pornit la drum, ca doar așa se digeră mai bine mâncarea.
Agale, ne-am
plimbat pe poteci ce șerpuiau printre copaci (v-am zis că-s poet). Frunzele arborilor
tremurau sub mâna toamnei, pădurea răsufla ușor după ploaie și ne mai scutura
din când în când pe rucsaci câte un strop rătăcit. Mai o vorbă, mai o pauză,
mai o masă, mai o poză, așa ne-am petrecut timpul împreună. Cum, eu ce făceam?!
Asta nu contează. Să zicem că eu naram acest text. Asta chiar nu cotează aici
și acum. Ce contează e sentimentul; sentimentul acelor oameni pe poteci de
munte, uniți prin scop, prin întâmplări, prin povești, prin peisajul ce se
întindea în fața lor la muchia fiecarui pisc. De asta ne-am dus noi pe munte.
Iavaș-iavaș spre
seară...sau mai bine zis noapte, cu frontalele la înaintare și o senzație de
foame care ai fi crezut că va determina autodizolvarea stomacului, am ajuns pe platourile
de filmare pentru următorul film horror. Am fost liniștiți de către cei care
știau traseul-așa arată, iarbă înaltă și mulți copaci arși. Întuneric și ceață
sunt bonus special pentru noi !Super oferta, doar azi! Ce faain! Ce poetic!
Demn de E.A. Poe!
Istoviți și cu
începuturi de găuri în stomac, dar plini încă de voie bună, așa am ajuns la
cabana Cozia unde ne-a ieșit în cale Mircea! Nu ăl bătrân, ci unul tinerel de-al
nostru de la centru. Ne aducea vești bune de camere rezervate și foc deja
trosnind în sobe. Ce faptă bună pentru un grup de călători obosiți și
înfrigurați! Am intrat în noapte cu povești și jocuri până când, unul câte
unul, ne-am băgat la somn.
Dimineața devreme
ne-am pornit înapoi. Doar că ioc noroc, s-a dus ieri, azi ne plouă. Da, de unde ?! Cercetașul e gata oricând pentru orice. Plouă?
Asta e! S-au scos pelerinele. Și hai-hou, cu mic cu mare, la înaintare,
CUBanezii, albanezii și vreo 7 câini de la cabană. Un adevărat alai, plin de voie bună, deși
poate nițel cam speriat de urși – nimic ce nu poate fi corectat cu un vast
repertoriu de colinde.
Ne-am dat de-a
dura, ne-am mânjit de noroi și am luat destulă apă cât să nu mai vrem nici duș
acasă. Poetic? Deloc. Distractiv? Normal! După vreo trei ore (după
cunoștiințele mele relative de poet) am ajuns la punctul de pornire, OMV- casa
noastră la malul Oltului. La masă caldă, cafea și ceai.
De aici, fiecare a
pornit pe calea sa. Mai cu mașina, mai cu ocazia, mai cu autocarul. Peripeții
îs multe dar trebuie să vi le povestească fiecare-n parte.
Noi,
CUB, ne-am întors acasă, toți întregi și fericiți. Am mai învățat lucruri noi
unii despre alții, am mai pus un traseu pe harta noastră, am mai așezat o
cărămidă în frumoasa prietenie dintre centrele noastre, și astfel am crescut.
Mai departe de cuvinte, poetice sau nu, acesta rămâne cel mai important lucru,
să creștem mereu, împreună, unii prin ceilalți. Gata oricând de noi aventuri!
//Articol scris de Stefania Sahanschi
<<Mai multe fotografii gasiti pe pagina de facebook a Centrului Universitar Bucuresti: aici>>
No comments:
Post a Comment